Wednesday, December 20, 2006

Maramureş | Vernisaj


Fără prea mult text de data asta... În linii mari a fost bine, poate chiar mai bine decât la precedentul vernisaj, cu toate că nu îmi pot da seama câţi dintre cei prezenţi au venit pentru noi şi câţi pentru berile din bar...

________________________________

5 dintre fotografiile expuse. În ordinea apariţiei, 2 pe film şi 3 pe digital.


Monday, December 11, 2006

Maramureş | F R A G M E N T E


| fotografii realizate în jurul staţiunii Ocna Şugatag, 1-3 decembrie 2006 |


Cu toate că am făcut de zece ori mai multe poze cu digitalul, la selecţie se pare că filmul a câştigat detaşat. În consecinţă se impun nişte măsuri disciplinare...

Rebelul a fost trecut pe banca de rezerve şi va fi folosit doar experimental, 500-le i-a luat locul, dar probabil că va fi înlocuit de bătrâna Praktica la revenirea după accidentare (cât mai curând, sper)...

Prologue of the 35mm Rebelion


De multe ori am senzaţia că digitalul e cea mai parşivă invenţie din fotografie... O tentaţie diabolică parcă, pe care prea puţini o pot refuza. Zeci de icşi, sute de opţiuni, mii de poze şi milioane de pixeli, toate frumos împachetate în ambalaje mai strălucitoare decât orice bijuterie, dar mai reci decât orice metal. Mirajul senzorului pare să devină un drog... Îţi piezi luciditatea, te moleşeşte până cazi supus în declanşator... şi iar şi iar şi iar...
Come on! Push it!!! You've got nothing to lose!
But you do! ...your own self!

Într-o lume traumatizată parcă de zone arse, imagini sharp până la ultimul pixel sau libertatea oferită de post-procesare, încă mai cred în moliciunea filmului, în senzualitatea focusului îndoielnic sau în frumuseţea grain-ului. Dar mai ales, încă mai cred în acel je ne c'est quois din spatele peliculei...
Şi atunci... cum aş putea să accept că ce am văzut sau ce am simţit în acele momente nu va fi niciodată altceva decât o înşiruire stupidă de 0 şi 1? Cum să renunţ la teama declanşării, la emoţia momentului când pot vedea rezultatele sau la plăcerea aproape organică pe care o am când trag filmul sau când aud declanşatorul?



________________________________________

Eduard Şchiopu | Porst compact reflex SP



Marius Parghel | Zenit E, Revueflex SM302



Denisa Nistor | Zenit E



Sabina Dimitriu | Exa 1b


Wednesday, November 22, 2006

Timişoara, altfel... | aftermath


A trecut şi vernisajul... puţine poze, câţiva oameni, multe biserici şi un domn inginer (aspect asupra căruia s-a insistat - nu înţeleg de ce) care ne-a îndrumat pe drumul cel bun şi lipsit de porumbei malefici care să ne distrugă operele de artă. După setul oarecum anticipabil de întrebări de genul "cum naiba se continuă acoperişul ăla cu asfaltul?", "în fotoşop ai rupt-o aşa?", "a cui e uşa aia verde cu clanţă roşie?" sau "cine e iulia smara-nuştiucum?", a urmat nişte peşte marinat, câteva pahare de vin şi împărţirea prăzii... iar după toate astea, gustul amărui al oricărui fapt pentru care te-ai stresat destul şi care a trecut de parcă nici n-ar fi fost...

Cam aşa am văzut eu toată "lucrarea", chiar dacă nu înţelegeţi despre ce dracu vorbesc. Şi pentru cei ce n-au avut chef, n-au putut, n-au vrut, n-au ştiut sau au uitat, în caz că sunt interesaţi, bineînţeles, urmează operele de artă, unice şi inconfundabile prin valoarea lor, râvnite şi invidiate de orice fotograf de renume, cu care m-am (sub)expus.

PS: pentru cei care accesează, asimilează, procesează şi interpretează informaţia mai greu (sau deloc), ultima parte a textului era o auto-ironie.


Thursday, November 02, 2006

Timişoara, altfel

| !! later edit !! |

Pentru cei interesaţi, s-a modificat data vernisajului, din 13.11 în 17.11 la ora 19:00!




Se pare că tocmai se va lasa cu prima (pentru mine) expoziţie foto...
Tema proiectului este "Clişee Timişorene". Cu alte cuvinte, am încercat să vedem altfel lucruri care au devenit de mult clişee pentru timişorenii "băştinaşi" sau adoptaţi. Ce a ieşit? Cei curioşi sunt aşteptaţi cu braţele deschise pe toată perioada expoziţiei. Vernisajul va avea loc vineri (17.11) de la ora 19 la Casa Studenţilor.


ovidiuCincheza | andradaDamian | peterIancovici | istvánKöllő
mariusParghel | iuliaSmarandache | eduardŞchiopu | alinCiortea



So, who's in?

Saturday, October 21, 2006

the 4th layer high-key




După prea mult timp de la trecerea la digital mi-am găsit timp şi bani pentru "rezolvarea" ultimului film. Cam asta a ieşit...

Hardware: Canon EOS500, Canon EF 50/1.8, Tamron 28-200/3.8-5.6, Fuji Superia ISO 200

Software: Photoshop CS (crop, resize, retuşări, conversie high-key)







Şi excepţia de la regulă...


Thursday, September 21, 2006

el classico


Toamna Muzicală Hunedoreană, un festival cu o tradiţie de cîţiva ani buni...
Recitalul de vioară şi chitară clasică din deschidere a adunat suficienţi oameni cât să rămână şi scaune libere, cu toate că numarul lor nu cred că a depaşit 60-70.

60-70
de spectatori la o manifestare culturală...
60-70 de spectatori cu toate că intrarea a fost liberă...
60-70 de spectatori dintr-un oraş de vreo 60-70... de mii de oameni!

Dar cum să ai pretenţii de la locuitorii unui oraş în care până nu demult casa de cultură era locaţia unei discoteci?
Cum să ai pretenţii de la nişte oameni care distrug (sau permit altora să distrugă) poate singura avere a oraşului? Pe un perete din dreapta mea (despre castel este vorba) era scrijelit "gigi de la oltenia"... imediat sub plăcuţa pe care scrie CAPELA CASTELULUI, o persoană de mare cultură, cu un deosebit simţ artistic şi cu foarte mult bun simţ a zgâriat "mimi + laie = love"...
...
pe nişte ziduri care au rămas în picioare cu toate că au fost lovite de prea mulţi turci, arse de prea multe incendii sau ignorate de prea mulţi edili... şi asta timp de 600 de ani!
Oare aceste personalităţi chiar cred ca vor intra în istorie scrijelind-o? Asta e moştenirea pe care vor să o lase în urma lor?

Sau mă agit degeaba?