Irrelevant title

M-am tot gândit la un titlu pentru poza asta... şi după îndelungi cugetări mi-am dat seama că e complet irelevant. No hidden story, no hidden message and no hidden feelings this time, dar fiecare e liber să-şi imagineze ce vrea.
Între timp am şi eu o listă kilometrică de imaginat...

4 ore

Schimbările nu se produc în timp. Orice schimbare este un fenomen instantaneu şi totuşi perceput greşit. De fapt mai degrabă cred că ceea ce noi percepem ca pe o schimbare este de fapt o înşiruire de schimbări instantanee. Şi atunci, oare cât de lungă trebuie să fie înşiruirea pentru a îţi schimba complet unele seturi de instrucţiuni cognitive?

*
4...
Am avut o săptămână de patru zile, marcată de schimbări destul de radicale. De fapt de înşiruiri de schimbări, care au durat câte 4 ore fiecare.

• o discuţie de 4 ore care m-a împins la limită şi mi-a inundat creierul cu dopamină... dependenţa mea de dopamină...
• un stagiu de patru ore în care o simplă afirmaţie şoptită la urechea cuiva m-a facut să vreau mai mult din acel ceva pe care aproape că am ajuns sa-l urăsc în 5 ani de zile...
• o excursie de 4 ore care mi-a provocat nişte trăiri aberant de ciudate...

La 12 minute de mers cu trenul în afara Timişoarei găsiţi Săcălazul. Din mare şi nemărginita mărinimie a statului român, o comunitate de familii nevoiaşe a primit locuinţe sociale la cheie. Mai bine zis a primit o veche garnizoană militară din care mai rămăseseră pereţii. Sărăcia lucie pe care am văzut-o acolo mi-a dat o stare de claustrofobie pe care n-am mai trăit-o de foarte mult timp. Am apăsat butonul de doar 60 de ori, dintre care 20 pe film.
Printre dramele emanate de fiecare om în parte, una m-a atins mai mult... o fată de 16 ani care tocmai se întorcea de la şcoală (cei mai mulţi abandonează cu mult înainte de vârsta asta) povestea cu un entuziasm reţinut dar totuşi atât de evident că ea vrea să înveţe în continuare şi că vrea să se facă farmacistă...
”e greu!”
Cum i-am spus că e greu? De ce i-am spus aşa ceva?

*

Mi-ar fi plăcut să povestesc aceste patru ore aşa cum le-am simţit atunci, dar imaginile sunt doar în mintea mea.

*
Oricine a vorbit cu mine mai mult de patru ore probabil că a aflat că nu-mi plac copiii... mă sperie inocenţa aia a lor pe care eu am pierdut-o de prea mult timp. Totuşi m-am îndrăgostit de ţigăncuţa asta, care încă îmi ”bântuie” retina.
Ironic, are 4 ani :)

Austerity Nudes

Înarmat cu 3 metri pătraţi de parchet liber şi o veioză de 40W am făcut-o şi pe asta...
*
Întotdeauna am considerat ca nudul artistic este prin excelenţă alb-negru. Eu am optat pentru variantele color pentru că mă simt departe de propriile aşteptări, chiar dacă, trebuie să recunosc, sunt destul de mulţumit de ce-a ieşit.

[ pentru cei mult prea curioşi... nu vă mai străduiţi să aflaţi cine e domnişoara pentru că va pierdeţi vremea de pomană ]

Şi una dintre pozele de la care a plecat totul...

Kill mehehehe!

Cu toate că sunt carnivor prin excelenţă, niciodată nu mi-a plăcut carnea de miel/oaie... şi tot timpul am avut o repulsie faţă de obieciul (creştin bineînţeles) de a tăia cantităţi industriale de miei în preajma Paştilor. I'll make it short... îmi plac mieii... sunt mici şi drăguţi şi au ochii ăia umezi de animal nevinovat ce urmează să-ţi dea duhul pentru stomacul omenirii. Domnişoara Luiza Puiu a transpus în imagini ideiile ăstea aici. Be so kind and take a look!

Ce legătură are poza asta cu mieii? Păi aş putea spune că sunt lucruri mult mai frumoase şi mai plăcute cu care să ne ocupăm preţiosul timp. Eu unul sigur aş lăsa toată carnea de miel din lume pentru...

Numai bine! ;)

visând la DIAL-UP

După cum spuneam în ultima revoltă din blogosferă, am testat mai sistematic conexiunea şi m-am întors îndurerat să vă prezint rezultatele... Mi-e mult prea greaţă să mai şi scriu ceva. Imaginea de mai jos spune totul...

[ trei testări pe zi, aproximativ la orele 11, 17 şi 23, timp de 7 zile, dintre care trei rezultate de 0kB/s, ceea ce duce media de la 4,8kB/s la 4kB/s ]