Life shades

Peste un an, de voie de nevoie, una dintre responsabilităţile pe care mi le voi asuma va fi respectarea confidenţialităţii relaţiei medic-pacient. E o chestiune de etică până la urmă... a nu divulga ceea ce ai auzit sau văzut (de) la un om care s-a 'descoperit' cu bună credinţă. De ce ar fi relaţia fotograf-model mai prejos că doar tot despre oameni e vorba...?

N-o fi pe viaţă şi pe moarte, dar dacă o fată e de acord să pozeze nud cu condiţia ca eu să nu-i divulg identitatea, cum se poate supăra cineva pe mine când nu vreau să spun cine e?

O problemă elementară de etică ce n-are nimic a face cu a fi sau a nu fi prieten, a avea sau nu încredere în x sau y!

Pentax ME Super, Carl Zeiss Jena Pancolar 50/1.8, Fujifilm Superia 200 împins 2 stopuri

La un canal distanţă de ultima vacanţă

Încă un examen şi e gata distracţia şi pe anul ăsta. Şi cum ultimul a fost de endodonţie (şi m-a şi traumatizat puţin), m-am gândit să-i dedic titlul postului.

No further words needed, I hope!

[ timişoara ]

Street Delivery

Foarte bizară senzaţie am avut când m-am văzut tolănit pe un scaun de nuiele în mijlocul unei străzi din centrul Timişoarei, discutând tot felul de lucruri între două declanşări... Din punctul meu de vedere manifestarea a fost un succes pentru că într-adevăr m-am simţit ca la mine acasă, savurând o ţigară în sufragerie cu nişte prieteni.
Şi că tot veni vorba de prietenii...

”o relaţie în care eşti conştient de cel de lânga tine şi-l accepţi, respecţi şi iubeşti tocmai pentru ceea ce e, nu în ciuda a ceea ce e.” (link)

*
Şi pentru că trebuie să-mi vărs of-ul undeva, în 'episodul' de azi vă prezint o firmă unde seriozitatea primează: SOOTER'S

Încep cu un text cules de la ei de pe ”site”
Firma noastră pune mare accent pe serviciile foto, de aceea ne interesează în mod deosebit dacă clienţii noştrii sunt mulţumiţi sau nu de prestaţiile oferite de noi. Putem spune că am fost printre primii în ţară care au achiziţionat laboratoare digitale performante, care lucrează cu standarde de calitate ridicate.
Aceste laboratoare digitale deschid un domeniu vast pentru clienţii mai pretenţioşi, dar şi pentru cei care explorează fotografia digitală. După cum ştiţi, această nouă tehnologie aproape că nu are limite. Puteţi face orice, sau aproape orice ca să aveţi poze cum vi le doriţi: cele vechi să fie ca noi, cele defecte pot fi retuşate, puteţi avea cerul roşu şi iarba albastră. Numai imaginaţia Dvs. vă ridică limite.

Şi acum pe scurt povestea. Mă duc cu un film alb-negru (agfapan APX), developat impecabil, să scanez 10 de cadre. Întreb la ce rezoluţie pot să mă aştept şi doamna/domnişoara de acolo începe să-mi explice cu ardoare cum că ei scanează în DPI şi că nu există legătură intre megapixeli şi DPI. Argumentele mele par a fi complet irelevante pentru domnişoara 'specialistă' care îi dă înainte: ”noi avem un scanner mai special care scanează la 1000 sau 1200 DPI, că nu mai ţin minte exact”. ”Bun” îmi zic în gând. Îi spun că totuşi că mă interesează mai mult calitatea decât DPI/pixelii/ce-vrea-ea, la care îmi răspunde sictirită în timp ce se întoarce înapoi cu faţa la monitor: ”aţi mai prelucrat la noi deci ştiţi cum arată!”. M-am luat şi am plecat... Practic mă dăduse afară. ”ne interesează în mod deosebit dacă clienţii noştrii sunt mulţumiţi sau nu de prestaţiile oferite de noi.”, zice la ei pe site.

A doua zi mă întorc după rezultat. Altă domnişoară, speriată şi complet debusolată, mă anunţă că trebuie să-mi dea 50 de bani înapoi pentru că nu au putut scana un cadru. ”cum adică n-aţi reuşit?” ”pur şi simplu nu s-a putut”. Înghit în sec şi plec naibii de acolo... cu cine era să mă cert?

Ajung acasă. Primul pas e să arunc un ochi pe film, să văd de ce dracu nu au putut scana cadrul cu pricina. Totul pare OK în afara unei zgârieturi de-a lungul filmului, exact pe centrul cadrelor. Ce să spun? Thumbs'up... Bag CD-ul şi mă uit la poze. Cald afară, aer închis, creier hipoxiat... altfel nu-mi explic de ce era să leşin! Aaaaaa! Ba îmi explic. Să vedem... nu sunt două cadre la fel ca şi tonuri de gri (cu toate că pe negativ totul pare în regulă), ba mai mult, cîteva sunt de-a dreptul sepia. Nişte dungi subţiri roşii şi albastre parazitează fiecare cadru în zonele de 'sharp'. Nu există sharpness şi nu există detalii, în schimb noise-ul şi artefactele se simt ca la ele acasă.
Pixelii următori sunt de fapt cropuri din fişierele găsite pe CD (deci din full-size). În caz că am uitat ceva la descriere sigur se va vedea mai jos. Toate sunt zonele de focus şi niciuna nu a suferit vreo modificare faţă de original.
Iar dacă domnişoara/doamna aia îmi va spune că e vina mea că n-am focalizat corect, pentru binele ei sper să vină armorată şi cu casca pe cap!

Asta a fost ultima dată când am călcat în magazinaşul lor nenorocit. Cu ocazia asta cred că am să le fac şi puţină reclamă... dacă aş spune că serviciile oferite de sooter's sunt jenante ar însemna să le fac un compliment!

Sundays on Beer

- Bere la halbă ai?
- Nu, dar vă dau un pont, ca să nu ziceţi că sunt fată rea! Au pe terasa vecină.

Am zis noi cumva că eşti... rea?

Despre numărul de mâini necesare manipulării unui Zenit, despre berea la halbă de pe terasa vecină, despre fata care se mai împiedica din când în când (de emoţie probabil :P) sau despre liniştea din timpul stresului, invariabil asociată stresului ce vine cu orice linişte.

Despre clopote şi bere, fete şi femei, senzori şi filme, metal şi plastic.

Dar mai ales despre poze făcute doar de dragul declanşării pentru că până la urmă satisfacţia rezultatului ţine şi de 'drumul' parcurs. Iar apogeul drumului este şi va fi întotdeauna momentul declanşării...

Bă! ...iar am uitat să închid inelu'! :|

Şi uite cum tot la Zenit ne întoarcem...

.reala

După cum spuneam, tot mai aproape...


| titlu NU este ”reală” ci ”reala” (respectiv, exact cum scrie şi pe dânsa) |