Lento

Playboy Mommy

Din când în când mai sunt întrebat de ce fac nuduri. De regulă se întâmplă la discuţiile premergătoare unei şedinţe foto, probabil în căutarea unui sentiment de (mai multă) siguranţă. Răspunsul e relativ simplu şi cât se poate de sincer de fiecare dată.

Nudul e pentru mine una dintre cele mai mari provocări fotografice. E foarte greu să obţii o imagine care transmite altceva decât ”fain, încă o tipă dezbracată”. Tocmai de asta, chiar dacă reuşesc doar rar, încerc să transform nudul într-un vector al unei stări sau trăiri, nu doar într-o etalare a unui corp dezbracat.

În al treilea rând, m-am săturat de feţele "bisericoase", care probabil au suferit şocul vieţii lor când au realizat că faza cu barza e full of shit. Mă întreb cum de au urmaşi dacă simt o asemenea adversitate faţă de nuditate... Nu suntem oare toţi la fel? Sau e doar sindromul ”mai catolici decât Papa” la mijloc?

Interesant e că, cu cât privim mai spre origini, cu atât suntem mai goi. Oarecum e similar unui nou-născut care nu ştie să vorbească, nu ştie să meargă, dar ştie să înoate. Deprinderea asta se pierde, la fel cum se pierde respectul pentru ceea ce suntem de fapt, toţi la fel, toţi egali, din cauza ignoranţei şi mai ales din cauza instinctului de turmă.

Nu militez pentru manifestări exhibiţioniste, dar nici nu pot accepta modul în care oamenii judecă acele persoane care au avut puterea să se accepte aşa cum sunt. Toate astea, bineînţeles, în contextul unei abordări artistice, în măsura putinţei (mele, în cazul de faţă).

Majoritatea modelelor mele sunt persoane foarte agreabile şi complet normale. Cu o parte din ele sunt prieten foarte bun şi pe niciuna nu am privit-o altfel după ce am văzut-o şi fotografiat-o dezbrăcată. Pot ieşi oricând cu ele la o cafea, pot avea oricând cu ele o discuţie pe care aş avea-o cu oricine, am acelaşi respect pentru ele, dacă nu chiar mai mare pentru curajul lor.

Suntem sclavii unor concepţii inutile şi unor temeri nefondate. Partea cea mai proastă e că ne grăbim să atribuim aceste concepţii şi altor persoane fără să avem de fapt dreptul acesta.

Cine nu vrea sau nu poate este rugat să nu ridice degete acuzatoare la adresa celor care vor şi pot! Se numeşte respect.