Closed Doors

alinCiortea: zi de poza
damianovskaia: ii ok...da lipseste ceva... o silueta...un personaj
damianovskaia: si o mana undeva era de ajuns!

EDITED

Statul român (dacă trebuia să scriu cu ”R” NU-mi cer scuze) nu mai reprezintă cetăţeanul român. Sau cel puţin asta e părearea mea. O mână de hoţi iuţi de mână şi picior, care conduc o masă umană căzută de mult în letargia complacerii.

Cică Ministerul Culturii (aka misterul culturii / ministerul inculturii) ar fi responsabil de clădirea din imagini. Cică...

Am să mă abţin de la a mai insera bucaţi de zvonuri pentru că se pare că încercarea mea penibilă de a face bine a făcut de fapt doar rău până acum. Ideea de bază este că fonduri pentru restaurări nu prea sunt (ar avea de unde să vină?) iar consecinţa este accesul parţial în castel, care în mare nu s-a schimbat de cel puţin 15 ani (de când îmi pot eu aduce aminte)

Aşa că dacă veţi ajunge pe acolo şi nu veţi recunoaşte locurile din poze, asta e pentru că ar fi păcat să rămâneţi acolo, printre schele, scânduri putrede sau scări şubrede.

*
Am văzut frânturi doar... un amalgam de forme, culori sau tonuri, căzute parcă în depresia celui nebăgat în seamă. Degeaba încerci să urli când eşti mut şi degeaba încerci să faci semne orbului.
Şi da, încet dar sigur, se prăbuşeşte. Cărămidă cu cărmidă.


Pentru cei ce nu l-au recunoscut, e vorba de Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Fade In

De o săptămână par a orbecăi la lumina unei veioze. Am senzaţia că dacă ar fi să trag acum o linie, rezultatul ar fi... beznă.
Note to self: a-ţi impune anumite limite, stări sau principii nu e cel mai sănătos lucru.

not the end!

Preludiu

'I was looking back to see
if you were looking back at me
to see me looking back at you'

massive attack - safe from harm

the 35mm Rebelion

M-am gândit de atâtea ori la motivele pentru care îmi place filmul şi întotdeauna bottom-line-ul a fost senzaţia unică pe care ţi-o dă. De la ultimul post pe tema asta am avut ocazia să întâlnesc persoana care a ştiut să exprime în cuvinte ideile pe care eu probabil le aveam pierdute undeva în sinea mea, iar acum în sfârşit ştiu de ce îmi place atât de mult, în afară de moliciunea, senzualitatea focusului îndoielnic, frumuseţea grain-ului sau acel je ne sais quois din spatele peliculei pe care îl invocam atunci.


Spre deosebire de digital, filmul rămâne. Şi nu numai că rămâne dar a fost atunci şi acolo cu mine... a văzut ce am văzut şi eu şi, inevitabil, a simţit ce am simţit şi eu. Într-un fel devine o excrescenţă firească a amintirilor mele şi nimeni nu-l va putea formata ca să scrie alte amintiri peste.
Ar putea fi oare vreun alt motiv mai bun?

*

*

*

[ azopan100 - exiprat prin 1996 şi agfa APX100 - împins la 200 ]

the War Photographer

2007 TED Prize winner James Nachtwey

pentru cei ce n-au văzut documentarul (War Photographer)... căutaţi-l că merită!

Kit Love (part I... maybe)

"oh, look! the orchestra is getting ready...
dance with me, george!"

[ de-phazz | mambo craze ]

dans sportiv | Cupa Baroque Timişoara, 14-15.04.2007

~ never underestimate the mighty 18-55 kit :D ~

Looking for the Summer

...the summer and its sensuality, scents, dreamy moments and laziness. worth waiting for.

the Scent

Nudul care s-a vrut portret... şi portretul care îşi dorea să aibă aroma unui parfum de primăvară şi totuşi cald, de verde şi totuşi albastru... unui parfum colorat şi totuşi în alb şi negru.

...and bubble-gum

Midnight Melodic

Cred că a trecut mai bine de un an de la ultima insomnie datorată excesului de cofeină... după cafeaua de la 11 seara, Apocalypto lui Mel Gibson şi presiunea unor zile destul de solicitante ce se anunţă, m-am trezit la ora 3 in the morning cu degetele levitând deasupra tastaturii şi cu ”pistolul la tâmplă” în speranţa că poate sub ameninţare voi avea idei... it seems I was wrong.

*

”I keep on fear, keep on loathing
Nothing brings it on I keep on falling
Decide what it is I can not find
It's subsides what you make it
Never feel like you're gonna break it
It's gonna be alright alright
Sleep until the morning comes
The sun will warm your soul
Sleep until the morning comes for you
Til the morning it's alright”

[ thievery corporation | until the morning ]
obligatoriu a se asculta varianta trecută şi prin mâinile lui Kid Loco

Irrelevant title

M-am tot gândit la un titlu pentru poza asta... şi după îndelungi cugetări mi-am dat seama că e complet irelevant. No hidden story, no hidden message and no hidden feelings this time, dar fiecare e liber să-şi imagineze ce vrea.
Între timp am şi eu o listă kilometrică de imaginat...

4 ore

Schimbările nu se produc în timp. Orice schimbare este un fenomen instantaneu şi totuşi perceput greşit. De fapt mai degrabă cred că ceea ce noi percepem ca pe o schimbare este de fapt o înşiruire de schimbări instantanee. Şi atunci, oare cât de lungă trebuie să fie înşiruirea pentru a îţi schimba complet unele seturi de instrucţiuni cognitive?

*
4...
Am avut o săptămână de patru zile, marcată de schimbări destul de radicale. De fapt de înşiruiri de schimbări, care au durat câte 4 ore fiecare.

• o discuţie de 4 ore care m-a împins la limită şi mi-a inundat creierul cu dopamină... dependenţa mea de dopamină...
• un stagiu de patru ore în care o simplă afirmaţie şoptită la urechea cuiva m-a facut să vreau mai mult din acel ceva pe care aproape că am ajuns sa-l urăsc în 5 ani de zile...
• o excursie de 4 ore care mi-a provocat nişte trăiri aberant de ciudate...

La 12 minute de mers cu trenul în afara Timişoarei găsiţi Săcălazul. Din mare şi nemărginita mărinimie a statului român, o comunitate de familii nevoiaşe a primit locuinţe sociale la cheie. Mai bine zis a primit o veche garnizoană militară din care mai rămăseseră pereţii. Sărăcia lucie pe care am văzut-o acolo mi-a dat o stare de claustrofobie pe care n-am mai trăit-o de foarte mult timp. Am apăsat butonul de doar 60 de ori, dintre care 20 pe film.
Printre dramele emanate de fiecare om în parte, una m-a atins mai mult... o fată de 16 ani care tocmai se întorcea de la şcoală (cei mai mulţi abandonează cu mult înainte de vârsta asta) povestea cu un entuziasm reţinut dar totuşi atât de evident că ea vrea să înveţe în continuare şi că vrea să se facă farmacistă...
”e greu!”
Cum i-am spus că e greu? De ce i-am spus aşa ceva?

*

Mi-ar fi plăcut să povestesc aceste patru ore aşa cum le-am simţit atunci, dar imaginile sunt doar în mintea mea.

*
Oricine a vorbit cu mine mai mult de patru ore probabil că a aflat că nu-mi plac copiii... mă sperie inocenţa aia a lor pe care eu am pierdut-o de prea mult timp. Totuşi m-am îndrăgostit de ţigăncuţa asta, care încă îmi ”bântuie” retina.
Ironic, are 4 ani :)

Austerity Nudes

Înarmat cu 3 metri pătraţi de parchet liber şi o veioză de 40W am făcut-o şi pe asta...
*
Întotdeauna am considerat ca nudul artistic este prin excelenţă alb-negru. Eu am optat pentru variantele color pentru că mă simt departe de propriile aşteptări, chiar dacă, trebuie să recunosc, sunt destul de mulţumit de ce-a ieşit.

[ pentru cei mult prea curioşi... nu vă mai străduiţi să aflaţi cine e domnişoara pentru că va pierdeţi vremea de pomană ]

Şi una dintre pozele de la care a plecat totul...

Kill mehehehe!

Cu toate că sunt carnivor prin excelenţă, niciodată nu mi-a plăcut carnea de miel/oaie... şi tot timpul am avut o repulsie faţă de obieciul (creştin bineînţeles) de a tăia cantităţi industriale de miei în preajma Paştilor. I'll make it short... îmi plac mieii... sunt mici şi drăguţi şi au ochii ăia umezi de animal nevinovat ce urmează să-ţi dea duhul pentru stomacul omenirii. Domnişoara Luiza Puiu a transpus în imagini ideiile ăstea aici. Be so kind and take a look!

Ce legătură are poza asta cu mieii? Păi aş putea spune că sunt lucruri mult mai frumoase şi mai plăcute cu care să ne ocupăm preţiosul timp. Eu unul sigur aş lăsa toată carnea de miel din lume pentru...

Numai bine! ;)

visând la DIAL-UP

După cum spuneam în ultima revoltă din blogosferă, am testat mai sistematic conexiunea şi m-am întors îndurerat să vă prezint rezultatele... Mi-e mult prea greaţă să mai şi scriu ceva. Imaginea de mai jos spune totul...

[ trei testări pe zi, aproximativ la orele 11, 17 şi 23, timp de 7 zile, dintre care trei rezultate de 0kB/s, ceea ce duce media de la 4,8kB/s la 4kB/s ]

The connection was reset

Vin azi din oraş plin de frenezie (şi aşteptând un răspuns important pe mail), dau drumul la calculator şi încerc să-mi verific mailul. Şi stau şi stau şi stau... şi degeaba. Vreo 10 minute, aşa. Dupa încă vreo 5 minute de bagat şi scos diferite părţi anatomice în toate mamele posibile ale conexiunii mele la ”internet” mă decid să fac un test de viteză. Primul pe listă a fost Speakeasy, cu care acasă, conectat la o reţea de cartier, am punctat un ”ameţitor” şi totuşi decent 31kB/s. Şi stau şi stau şi stau... şi tot degeaba. Nu vrea, domne! Nu vrea şi pace. Buuuun! Trecem la urmatorul pe listă... alken.nl. Testează el conexiunea de zor, dar... surpriză! ”The connection was reset!”... Mai încercăm o data... şi înc-o dată şi înc-o dată. De vreo 6 ori mai exact. Nici ăsta nu vrea. Buuuun! Mai bag şi mai scot puţin după care încerc speedtest.net. VICTORIE!!! Sunt în al noulea cer!!! A mers! Nu vă vine să credeţi? Adevarul e că nici mie!
Constatarea, seacă de altfel, e mai jos. În anul Domnului 2007, eu mă dau pe net cu ameţitoarea viteză de 21kbps (ATENŢIE!!! NU UITAŢI SĂ ÎMPĂRŢIŢI LA 8!!! vine undeva pe la 2 virgulă ceva kB/s)

Cu această ocazie doresc să acord următoarele premii onorifice:

• se acordă premiul ”dacă vă credeţi tari de ce nu faceţi voi?” SSMT-ului (adică Societăţii Studenţilor în Medicină Timişoara). Motivele sunt deja legendă.
  

Internet pentru viitorii doctori
Cate ore îti petreci înr-un Internet-Cafe sau în fata unui calculator conectat la internet?
Cu totii stim ca nici macar nu mai este nevoie de vreo explicatie în legatura cu avantajele utilizarii serviciilor internet, mai ales de catre noi, studentii!
Te-ai gandit ce ar însemna sa stai în camera ta, asezat confortabil în fata calculatorului personal si sa accesezi Internetul de cate ori vrei?
Noi ne-am gandit!

Taxa semestriala care trebuie achitata speram sa reflecte un raport utilitate-calitate/pret cat mai avantajos.
(sursa)

• se acordă premiul ”o mână spală pe cealaltă” conducerii UMF Timişoara, care, cu sau fără voia ei, pune instituţia într-o lumină cel puţin nefavorabilă. Să nu uităm totuşi că avem pretenţia de a fi un centru universitar european, mai ales după integrarea cea mult râvnită.
  

• se acordă premiul ”cea mai keşpe conexiune - dă-mi 1 RON şi-mi tai un deget” firmei Romanian Data Systems (aka RDS), care pentru nişte 'mălai' în plus se face literlalmente de râs.

LE: şi ca să nu fiu acuzat de unii sau alţii că nu sunt 'profi', am decis să repet metodic experimetul pe parcursul unei săptămâni astfel:

trei măsurători pe zi (dimineaţa, la prânz şi seara - ca şi cu medicamentele, I should know) după care voi face media. Dacă se va întâmpla să nu meargă netul deloc (şi mă aştept la aşa ceva), respectiva măsurătoare va fi notată cu 0kbps.

Rezultatele deci, peste o săptămână.