Monday, December 01, 2008

Playboy Mommy






Din când în când mai sunt întrebat de ce fac nuduri. De regulă se întâmplă la discuţiile premergătoare unei şedinţe foto, probabil în căutarea unui sentiment de (mai multă) siguranţă. Răspunsul e relativ simplu şi cât se poate de sincer de fiecare dată.




Nudul e pentru mine una dintre cele mai mari provocări fotografice. E foarte greu să obţii o imagine care transmite altceva decât ”fain, încă o tipă dezbracată”. Tocmai de asta, chiar dacă reuşesc doar rar, încerc să transform nudul într-un vector al unei stări sau trăiri, nu doar într-o etalare a unui corp dezbracat.
În al treilea rând, m-am săturat de feţele "bisericoase", care probabil au suferit şocul vieţii lor când au realizat că faza cu barza e full of shit. Mă întreb cum de au urmaşi dacă simt o asemenea adversitate faţă de nuditate... Nu suntem oare toţi la fel? Sau e doar sindromul ”mai catolici decât Papa” la mijloc?



Interesant e că, cu cât privim mai spre origini, cu atât suntem mai goi. Oarecum e similar unui nou-născut care nu ştie să vorbească, nu ştie să meargă, dar ştie să înoate. Deprinderea asta se pierde, la fel cum se pierde respectul pentru ceea ce suntem de fapt, toţi la fel, toţi egali, din cauza ignoranţei şi mai ales din cauza instinctului de turmă.
Nu militez pentru manifestări exhibiţioniste, dar nici nu pot accepta modul în care oamenii judecă acele persoane care au avut puterea să se accepte aşa cum sunt. Toate astea, bineînţeles, în contextul unei abordări artistice, în măsura putinţei (mele, în cazul de faţă).


Majoritatea modelelor mele sunt persoane foarte agreabile şi complet normale. Cu o parte din ele sunt prieten foarte bun şi pe niciuna nu am privit-o altfel după ce am văzut-o şi fotografiat-o dezbrăcată. Pot ieşi oricând cu ele la o cafea, pot avea oricând cu ele o discuţie pe care aş avea-o cu oricine, am acelaşi respect pentru ele, dacă nu chiar mai mare pentru curajul lor.





Suntem sclavii unor concepţii inutile şi unor temeri nefondate. Partea cea mai proastă e că ne grăbim să atribuim aceste concepţii şi altor persoane fără să avem de fapt dreptul acesta.


Cine nu vrea sau nu poate este rugat să nu ridice degete acuzatoare la adresa celor care vor şi pot! Se numeşte respect.



16 comments:

miChou said...

Faine cadre, bine scris text :)

Seară frumoasă!

Anonymous said...

:)

Anonymous said...

vad ca ai si realecalitati de scriitor :)

Zsigmond Bathori said...

"În al doilea rând, nudul e pentru mine una dintre cele mai mari provocări fotografice." nu esti singurul cu aceasta problema, te asigur. dupa ce treci de mirajul anatomiei si incerci sa scoti la iveala ceva din sufletul inchis in acel nud... defapt realizezi cat de greu este. Succes in continuare!

alinCiortea said...

:) multumesc!

andreea said...

playboy mommy as in tipa is a mommy?

alinCiortea said...

playboy mommy as in numele melodiei şi parte din mesajul textului ;)

andreea said...

am vazut numele melodiei :|
dar putea fi si tipa mommy :D

alinCiortea said...

;)) poate va fi ;)

Anonymous said...

Frumos zis si perfect corect...

Anonymous said...

Frumos text, interesante fotografii. Felicitari!

Viorel Mocanu said...

Nota zece. Felicitări pentru scriitură (pentru fotografii felicitările sunt din oficiu, eşti talentat)!

Anonymous said...

"suntem sclavii unor concepţii inutile".. subscriu viziunii tale. ma gandeam uitandu-ma prin portofoliul tau ca de mai bine de jumatate de an caut pe cineva dispus/a sa fotografieze nud. fara noroc. am epuizat lista de cunostinte, am ajuns sa "racolez" persoane la metrou daca aveau trasaturi care mi se parea interesante. am primit reactii pe cat se poate de diverse, de la zambete condescendente la reactii de-a dreptul violente. acest lucru in contextul in care imi place sa cred ca prin natura muncii mele i have a way with people in general.. sunt, prin urmare, intr-un impas.
in fine.
foarte interesanta scriitura si fotografii mai mult decat graitoare. succes in tot ceea ce faci in continuare

alinCiortea said...

e greu la început şi ai nevoie şi de mult noroc. după o vreme, pe măsură ce portofoliul creşte, devine tot mai simplu până singura limitare e efectiv natura umană (în sensul că cele/cei care au totuşi o dorinţă ascunsă probabil vor ceda, iar cei care n-ar face aşa ceva nici în ruptul capului... n-o vor face oricum :) )

Noree said...

Foarte frumos scris! Si e adevarat, lumea este inca limitata de frica fata de corpul lor. Si prea putini stiu sa vada idea unui nud artistic si nu doar corpul gol. Si eu am fost reticienta la inceput fata de acest tip de fotografie, dar am hotarat totusi sa il experimentez si pot sa spun ca este cu adevarat placut sa poti crea ceva atat de puternic cu ajutorul corpului. Si nicidecum nu m-am "expus inutil pe net", cum mi-a fost reprosat. Chiar daca unii nu vor vedea in poza altceva decat sani.

Anonymous said...

e de prisos sa mai adaug cate ceva acum cand comentariile poate ca au spus totul. oricum partea asta "Cine nu vrea sau nu poate este rugat să nu ridice degete acuzatoare la adresa celor care vor şi pot! Se numeşte respect." e foarte adevarata. bafta multa!

Post a Comment