...obsessions, old and new

"the brightest flame burns quickest"
metallica MAMA SAID

I'm getting obsessed...

Lazy Summer Days (Elcho) is still my favourite song. It's still my drug and I'm more and more aware of it as it takes possesion of my brain, of me.

...and it's still available!

Slăbuţ, Israel! Era mai simplu cu bomba atomică!

mood: depressed
listening to: Enigma - Silent Warrior

Long ago, for many years
White men came in the name of GOD
They took their land, they took their lives
A new age has just begun
They lost their GODS, they lost their smile
they cried for help for the last time.
Liberty was turning into chains
But all the white men said
That's the cross of changes
In the name of GOD - The fight for gold
These were the changes.

Tell me - is it right - In the name of GOD
These kind of changes ?

They tried to fight for liberty
Without a chance in hell, they gave up.
White men won in the name of GOD
With the cross as alibi
There's no GOD who ever tried
To change the world in this way.
For the ones who abuse His name
There'll be no chance to escape
On judgement day

Mi-e greaţă! Mi-e greaţă de oameni, de rahaturile de care sunt capabili, de lipsa de bunătate, umanitate, moralitate şi bun simţ. Mi-e greaţă de toate lipsurile şi incapacităţile lor.

Am dat azi din întâmplare peste pagina asta şi mi s-a făcut brusc greaţă. Nu neapărat de ce am văzut cât de oamenii care au fost capabili de aşa ceva. Sunt şi eu om, am şi eu problemele mele şi de multe ori nu mă interesează ce se întâmplă prin lume câtă vreme nu mi se întâmplă mie. Dar asta... nu ştiu... parcă e prea mult. Nu ştiu de ce se întâmplă acolo ce se întâmplă şi sincer nu mă prea interesează motivele.
... mi-am adus aminte de inepţiile lui Hitler, de absurditatea conceptului de ubermenschen, de ipocrizia Statelor Unite (sau cel puţin a celor ce-i conduc), de caracterul de bacterie mezofilă patogenă a oamenilor care sunt capabili de asemenea fapte, de seninătatea cu care se ascund dupa deget... dupa degetul cu care apasă pe tragaci în timp ce rânjesc şi li se scurg balele în colţul gurii...

Şi dacă aţi avut rabdarea să-mi parcurgeţi revolta, da-ţi aici un click si semnaţi petiţia că nu vă costă nimic. Poate chiar ajută, oricum mai mult decît o lumânare şi o rugăciune.

Cine ştie... poate se întoarce şi Dumnezeu din concediu înainte să mai dispară o ţară de pe hartă...

Enigma - The CROSS of Changes

If you understand or if you don't
If you believe or if you doubt
There's a universal justice
And the eyes of truth
Are always watching you.

Cheers, baby!

Old friends, old music, old wine and old-style photos.

Ultimul tren, partea I

...o gară, patru linii şi un tren. un singur tren.

Nu-mi plac gările şi nu-mi plac trenurile. Cel puţin nu ale noastre! Mizerie cât încape, oameni pe măsură cu toate că nu e corect să generalizez... până la urmă şi eu merg cu trenul...
În gara din Hunedoara n-am mai intrat de ani buni. Chiar credeam la un moment dat că în afară de o cladire părăsită noi nu mai avem gară. Poate şi de asta am ajuns pe aici cu aparatul dupa mine.
Iar acum... recenzia gării: nu-mi puteam închipui că poate să existe o gară atât de curată! E foarte adevărat ca nu există decât un tren, mai nenorocit decât viaţa, dar totuşi... n-am văzut o sticlă aruncată, n-am văzut nici măcar un muc de ţigară pe jos... până şi praful era suspect de puţin! Oare chiar se poate? Oare chiar ne îndreptăm spre civilizaţie?
Am plecat de acolo zâmbind...

Şi cel mai probabil că va urma şi continuarea.

read the title! this is life as I see it!

Aseară, înconjurat de o mână de prieteni şi tot la fel de multe sticle de vin, am ajuns sa dezbatem un post de-al meu mai vechi, cel despre concertul Vama Veche din Timişoara. Unul dintre ei m-a acuzat oarecum de prea mult subiectivism, spunându-mi că nu atrag "cititori" decât dacă ramân obiectiv... Astăzi, după ce m-am trezit şi după ce au dispărut efectele adverse ale alcoolului, mi-am adus aminte de discuţia respectivă. Nu cred că trebuie să dau nimănui explicaţii pentru felul meu de fi, de a scrie, de a face poze sau de a vedea realitatea. Nu am deschis blogul ăsta pentru alţii ci pentru mine. Nu vreau să fac recenzii, nu vreau să fac pe plac nimănui, nu vreau să fiu ca alţii şi mai ales nu vreau să fiu altcineva decât sunt.
Cu altă ocazie cineva m-a acuzat de prea puţină autocenzură. Până la urmă fiecare cu dreptatea sa. Ştiu cât e de lung drumul spre performanţă în orice domeniu, nu doar în fotografie. Şi la fel de bine ştiu de unde am plecat şi unde am ajuns, unde eram acum o luna şi unde sunt acum. Şi clar ştiu mai bine decât cred unii unde vreau să ajung.

Şi în caz că tot ce am scris până acum e mai aberant decât cred... am sa fac un foarte scurt rezumat: THIS IS LIFE, AS I SEE IT!

Poate ar fi trebuit să pun doar două poze pentru că abia dacă ălea două mă mulţumesc... dar pe de altă parte îmi plac şi restul aşa că asta e! Va trebui să suportaţi umbra grosolană din penultima sau unghiurile mai puţin inspirate din a doua şi a treia!

V-am pupat!

Youth

Te-ai imaginat vreodată bătrân? Ţi-ai imaginat vreodată cum e să realizezi că ai ajuns la capăt de drum, că în orice moment se poate termina totul?

Poate ar trebui să-ţi imaginezi, ca să ştii cum să apreciezi atât farmecul tinereţii cât şi înţelepciunea şi frumuseţea unică a bătrâneţii...


...bunicul meu, un om extraordinar!