Ultimul tren, partea I

...o gară, patru linii şi un tren. un singur tren.

Nu-mi plac gările şi nu-mi plac trenurile. Cel puţin nu ale noastre! Mizerie cât încape, oameni pe măsură cu toate că nu e corect să generalizez... până la urmă şi eu merg cu trenul...
În gara din Hunedoara n-am mai intrat de ani buni. Chiar credeam la un moment dat că în afară de o cladire părăsită noi nu mai avem gară. Poate şi de asta am ajuns pe aici cu aparatul dupa mine.
Iar acum... recenzia gării: nu-mi puteam închipui că poate să existe o gară atât de curată! E foarte adevărat ca nu există decât un tren, mai nenorocit decât viaţa, dar totuşi... n-am văzut o sticlă aruncată, n-am văzut nici măcar un muc de ţigară pe jos... până şi praful era suspect de puţin! Oare chiar se poate? Oare chiar ne îndreptăm spre civilizaţie?
Am plecat de acolo zâmbind...

Şi cel mai probabil că va urma şi continuarea.