alex
Monday, August 28, 2006
ashtray girl [in black&white]
"Candelight"Imogen Heap
I am alone, surrounded by
The color blue
Inside a poem, the only
Words i ever knew
Washing my hands, of the
Many years untold
For now i am banned, my
Future is to unfold
voi reveni asupra textului...
ultimul tren, partea II
Aceeaşi gară şi, după cum se vede, acelaşi fotograf... :(
Poate că dacă mai trec pe acolo de câteva ori într-un final vor apărea şi rezultatele...
Poate că dacă mai trec pe acolo de câteva ori într-un final vor apărea şi rezultatele...
Wednesday, August 23, 2006
în 23 august pe 23 august
STEAUA BUCURESTI 2 - 1 standard liege
[aggregate 4-3]
În sfârşit se poate!!!
[aggregate 4-3]
În sfârşit se poate!!!
it's a zergling, lester!
...the smaller type of zerg!but he couldn't have come this far... unless....
oh shit!!!
no text this time!
Saturday, August 19, 2006
RMG
de câte ori vedeţi o maşină cu numărul AB-xx-RMG, să ştiţi că RMG înseamnă RosiaMontanaGold
Parcă de prima dată când am văzut spotul publicitar la televizor ceva mi s-a părut ciudat... Gabriel Resources... suna oarecum diabolic...
BINE AŢI VENIT LA ROŞIA MONTANĂ!
O aşezare frumoasă, ca atâtea altele din România, la aproape 1000m altitudine, dar care seamănă mai degrabă a câmp de bătălie... psihologică.
Mulţumim celor care ne poartă de grijă, dar roşienii îşi pot decide singuri viitorul! scrie pe un banner imens ars de soare. La câţiva metri mai încolo, pe o clădire proprietate a Rosia Montană Gold Corporation, câteva afişe ne anunţă ca Gabriel are soluţia pentru Roşia Montană... Din ce am înţeles de la oameni, am senzaţia că s-a ajuns oarecum într-un impas. Gabriel a cumparat tot ce se putea cumpăra... restul nu vor să vândă şi nu se sfiesc să arate lucrul ăsta: această proprietate NU este de vânzare vs. proprietate a Roşia Montană Gold Corporation sau războiul dintre sătenii care nu vor sub nici o formă să plece şi fondurile parcă interminabile a celor de sub aripa protectoare a lui Gabriel. It's like the end of the road... nimeni nu mai poate câştiga "războiul" şi chiar dacă ar câştiga... nimeni nu mai poate câştiga nimic din înfrângerea celuilalt.
Când am ajuns acolo eram destul de entuziasmat. Am urcat 7 kilometri de drum înclinat la 10 grade, în miezul zilei şi cu un rucsac în spate, dar l-am urcat zâmbind. După patru zile coboram acelaşi deal dar am crezut că nu se mai termină.
Pozele reprezintă partea frumoasă, partea încă vie şi veselă, partea neatinsă de blestemul aurului roşienilor.
Parcă de prima dată când am văzut spotul publicitar la televizor ceva mi s-a părut ciudat... Gabriel Resources... suna oarecum diabolic...
BINE AŢI VENIT LA ROŞIA MONTANĂ!
O aşezare frumoasă, ca atâtea altele din România, la aproape 1000m altitudine, dar care seamănă mai degrabă a câmp de bătălie... psihologică.
Mulţumim celor care ne poartă de grijă, dar roşienii îşi pot decide singuri viitorul! scrie pe un banner imens ars de soare. La câţiva metri mai încolo, pe o clădire proprietate a Rosia Montană Gold Corporation, câteva afişe ne anunţă ca Gabriel are soluţia pentru Roşia Montană... Din ce am înţeles de la oameni, am senzaţia că s-a ajuns oarecum într-un impas. Gabriel a cumparat tot ce se putea cumpăra... restul nu vor să vândă şi nu se sfiesc să arate lucrul ăsta: această proprietate NU este de vânzare vs. proprietate a Roşia Montană Gold Corporation sau războiul dintre sătenii care nu vor sub nici o formă să plece şi fondurile parcă interminabile a celor de sub aripa protectoare a lui Gabriel. It's like the end of the road... nimeni nu mai poate câştiga "războiul" şi chiar dacă ar câştiga... nimeni nu mai poate câştiga nimic din înfrângerea celuilalt.
Când am ajuns acolo eram destul de entuziasmat. Am urcat 7 kilometri de drum înclinat la 10 grade, în miezul zilei şi cu un rucsac în spate, dar l-am urcat zâmbind. După patru zile coboram acelaşi deal dar am crezut că nu se mai termină.
Pozele reprezintă partea frumoasă, partea încă vie şi veselă, partea neatinsă de blestemul aurului roşienilor.
Monday, August 14, 2006
Are you looking at me, punk?
Frăţiorul cel... "mic" şi rău.
Adevărul a fost puţin deformat în Photoshop, în scop ştiinţific, bineînţeles!
Wednesday, August 09, 2006
Monday, August 07, 2006
carl zeiss drive-test
Carl Zeiss Jena Pancolar 50mm f:1.8 (poate cel mai bun prime de 50mm ever) "proptit" manual in faţa unui Canon EOS 300D fără obiectiv, setări estimativ-aproximative în modul M şi focus prin balansarea sistemului posesor-mâna dreaptă-cameră-mâna stânga-CZJ Pancolar faţă-spate... hold your breath and press the shutter release!But oh!... the bokeh!
...gotta love this lens! (sau cum adaptorul M42-EOS şi-a croit drum spre vârful listei cu priorităţi)
presentless
listening to: Sting & the Police EVERY BREATH YOU TAKE
mood: aggressive
mood: aggressive
Every breath you take
And every move you make
Every bond you break, every step you take
I'll be watching you
Every single day
And every word you say
Every game you play, every night you stay
I'll be watching you
...every step you take
Every move you make
Every vow you break
Every smile you fake, every claim you stake
I'll be watching you
There is no present. Just the past and the future surrounding a concept - the concept of present. Why a concept? Because the present state is merely what keeps past and future together, it's the moment that you're stuck in for a lifetime, yet rarely realizing it's presence.
I'm in front of my keyboard, trying to make sense, trying to arrange the millions of impulses that cross my brain into something logical... The next keys that I'll press are the SHIFT and T keys, so that I can write the capital "t" in "the next keys that I'll press"... funny, isn't it. I pressed those keys some seconds ago... That present now belongs to the past!
There is no present!
Why all this? Well... some of the things that happend in the recent past shook me a little of my feet. My first intention was to just waste all that it was... to hide everything... But again, I'd rather keep those bitter memories close. This way they'll pop in my mind everytime I have to make a somehow similar decision, and they will eventually become a guide that will keep me from doing the same old mistakes over and over again.
I have my regrets... maybe to many but I am alive, I can feel, I can hurt and I can get hurt. I'm human and therefore I'm prone to failure, to mistakes and to wrong-doing. But I can and will react everytime something poses a threat.
I guess, my deamons have to stay! They have to stay because they are ment to spit fire at me everytime I cross their path. This is life after all, and I'll have to fight my deamons, every last one of them until it's all over.
I'm in front of my keyboard, trying to make sense, trying to arrange the millions of impulses that cross my brain into something logical... The next keys that I'll press are the SHIFT and T keys, so that I can write the capital "t" in "the next keys that I'll press"... funny, isn't it. I pressed those keys some seconds ago... That present now belongs to the past!There is no present!
Why all this? Well... some of the things that happend in the recent past shook me a little of my feet. My first intention was to just waste all that it was... to hide everything... But again, I'd rather keep those bitter memories close. This way they'll pop in my mind everytime I have to make a somehow similar decision, and they will eventually become a guide that will keep me from doing the same old mistakes over and over again.
I have my regrets... maybe to many but I am alive, I can feel, I can hurt and I can get hurt. I'm human and therefore I'm prone to failure, to mistakes and to wrong-doing. But I can and will react everytime something poses a threat.
I guess, my deamons have to stay! They have to stay because they are ment to spit fire at me everytime I cross their path. This is life after all, and I'll have to fight my deamons, every last one of them until it's all over.
Subscribe to:
Posts (Atom)
