"Tata, facultatea-i gata!"

Ada Milea - Ra-ta-ta

Aş putea povesti multe despre basculantele de rahat pe care le-am mâncat în facultate. Despre administratoarele 'puţin' supraponderale care ar fi făcut pe dracu'n patru pentru un pachet de cafea (sau orice 'mică atenţie' în general), despre netul de vis care mergea ca în mezozoic, despre profesori care orgasmau de câte ori aveau ocazia să te facă de rahat în faţa pacientului, despre plicurile doldora de euroci care rezolvau orice problemă, despre cozile interminabile şi complet haotice la 30+ de grade pe holurile din faţa secretariatelor la început de an (în timp ce secretarele băgau cafeluţe cu trei instalaţii de aer condiţionat pornite) sau despre câte şi mai câte.

Dar dincolo de basculantele mai sus amintite au fost 6 ani (norocul meu până la urmă) de amintiri, care mai de care mai faine, şi au fost oameni pe care, chiar dacă au venit şi au plecat, n-am să-i uit prea curând. Au fost şi nervi sau certuri, dar who gives a fuck anymore? :)
Şi acum că s-a dus dracului tot, pot spune şi eu (cum mi-a şi fost spus la început, de altfel) că studenţia e cea mai beton treabă cu putinţă. N-are sens să spun că viaţa la cămin face tot jocul, nu?

„Libertate frate, poate facultate, şi viaţă de noapte...”

Dacă m-aş fi născut pe malul Ozanei cea frumos curgătoare, poate băgam nişte Amintiri Reloaded. Cerna din păcate nu prea naşte genii, dar noroc cu ăla de-a descoperit fotografia şi cu ălălalt care-a zis „de mâine dăm drumul la revoluţia industrială, să aibă tot prostu' o pocnitoare de plastic în care sa bage film (ieftin) şi să facă poze la tot ce mişcă în cămin” :D

Primii patru ani - acelaşi cămin, aceeaşi cameră - sunt parţial în slideshow-ul ăsta (în caz că se întreba cineva de unde am plecat cu fotografia). Restul de doi sunt pe blog, chiar dacă în complet altă formă. Sunt convins că majoritatea vor ridica din umeri şi nu vor înţelege motivul pentru care am bătut atât apa-n piuă... Am fost acolo... ăsta ar fi motivul. Pe de altă parte, toţi cei care şi-au trăit studenţia măcar atât (şi noi am fost destul de average), sigur vor înţelege ce vreau să spun.

În loc de epilog, dau cu „copy-paste” ce mi-a spus mama când m-a lăsat de capul meu la cămin (a se nota ordinea verbelor):

„să te distrezi, dar să mai şi înveţi”

Susţin. Clar!

Ar fi trebuit să am măcar o poză de la cursul festiv. De fapt asta şi intenţionam, dar socoteala de acasă...

...more to come